Program Callcenter : Luni Vineri - 8:00 am 20:00 pm
  Contact : 021-9406

All posts by dezvoltare clinica

kinetoterapie_copii

Kinetoterapia si masajul pentru bebelusi

Kinetoterapia se defineste ca un complex de metode care foloseste miscarea in scop terapeutic. Aceasta urmareste corectarea posturii si a aliniamentului corpului, cresterea mobilitatii articulare, cresterea fortei musculare, cresterea rezistentei musculare,ajuta la imbunatatirea coordonarii miscarilor cat si controlul si echilibrul acestora.
Kinetoterapia pediatrica este diferita de cea a adultului si este bazata foarte mult pe empatia dintre kinetoterapeut si copil. Copiii au reactii si adaptari total diferite fata de adulti la orice afectiune.
Reusita unui tratament de recuperare pediatrica de succes are la baza 2 elemente majore: expertiza profesionala a terapeutului si modul cum acesta relationeaza cu copilul pentru a-si atinge obiectivele terapeutice.
Programele de kinetoterapie pot incepe inca din primele 3-4 zile de la nastere.
Programele sunt particularizate de catre speciliastii Brotac Medical Center si urmaresc atingerea obiectivelor caracteristice varstei cronologice a copilului.Factori ca varsta, sexul, constitutia pacientului, afectiunea existenta si stadiul evolutiei altor afectiuni sunt cei mai importanti in inceperea tratamentului.
Kinetoterapia pentru bebelusi si copii are ca obiectiv principal asigurarea conditiilor necesare pentru o dezvoltare normala si armonioasa a organismului acestora si prevenirea aparitiei deficientelor fizice.
Primul an de viata este important pentru bebelusi deoarece totul in jurul lor este nou si demn de a fi explorat. Dupa pozitia fetala, o pozitie care se desfasoara intr-un spatiu limitat, gimnastica invata bebelusul sa se bucure din plin de libertatea ce ii este oferita de noul sau mediu de viata.
Masajul si gimnastica cu bebelusul sunt forme terapeutice de joaca, putand fi considerate primii pasi spre socializare. Masajul practicat cu regularitate il ajuta sa doarma, sa se hraneasca mai bine si sa se bucure de noutatile aparute in primul an de viata.
Exercitiile fizice combinate cu masajul relaxeaza musculatura, stimuleaza circulatia periferica si terminatiile nervoase, tonifica inima si plamanii, ajuta la eliminarea secretiilor traheobronsice si stimuleaza digestia inlaturand colicile.
In urma programelor de kinetoterapie si masej se urmareste:
•tonifierea musculaturii;
•imbunatatirea mobilitatii articulare şi a coordonarii miscarilor;
•deplasarea prin tarare pe genunchi si antebrate, pregatirea pentru mers;
•dezvoltarea neuromotorie si psihomotorie;
•dezvoltarea deprinderilor motrice de apucare si prindere;
•educarea echilibrului static si dinamic;
•educarea ritmului si coordonarii miscarilor;
•reeducarea sensibilitatii;
•recastigarea amplitudinii de miscare;
•corectarea posturii si aliniamentului corpului;
•stimularea functiilor aparatului cardio-vascular;
•imbunststirea respiratiei;
•dezvoltarea simetrica a ambelor parti ale corpului.

Si copiii cu afectiuni din sfera neurologica (hemipareze, parapareze) pot beneficia de rezultatele pozitive ale kinetoterapiei.
Rahitismul, obezitatea si alte afectiuni metabolice se pot trata, de asemenea, prin kinetoterapie.

Exista o gama larga de afectiuni care pot beneficia de tratament recuperator printre care amintim:
– torticolis
– picior plat valg
– picior varus – equin
– intarziere in dezvoltarea motorie datorata unei nasteri premature si nu numai..
– displazie de sold
– paralizie de plex brahial
– plagiocefalie
– hipotonie/ hipertonie musculara
– luxatie congenitala de sold
– picior stramb congenital
– spina bifida
– paraplegie/ tetraplegie
– mozaicism/ Sindrom Down

Mai mult
infiltratii

Infiltratii

Scopul infiltratiilor este ca substanta antiinflamatoare sa fie injectata cat mai aproape de locul durerii.
Se va stabili tipul potrivit de infiltratie in functie de patologia pacientului.

Infiltratiile sunt indicate in mod special pentru:
-Stenoza canalului vertebral
-Spondiloliza
-Afectiunea degenerativa a discului intervertebral
-Sciatica
-Bursita
-Sindromul de tunel carpian
-Umar inghetat
-Guta
-Osteoartrita ( coxartroza, gonartroza, etc )
-Fasceita plantara
-Artrita psoriazica
-Artrita reactiva

Acidul Hialuronic este un compus format din acid glucuronic si N-acetilglucosamina ce se secreta in mod natural de catre organismul uman sau animal, fiind prezent in derma, lichidul sinovial al articulatiilor si in umoarea vitroasa a ochiului.
Acidul Hialuronic este un component natural al lichidului sinovial din genunchi. Acest lichid lubrifiaza articulatia, facilitand o miscare fluida, fara frecarea oaselor si actioneaza ca un absorbant al socurilor transmise la nivelul genunchiului. In formele avansate de artroza, lichidul sinovial se gaseste in volum redus. Ideea din spatele infiltratiei articulare cu acid hialuronic este de a inlocui o parte din acidul hialuronic care s-a pierdut.
Afectiunile ce pot fi tratate prin infiltratii cu acid hialuronic sunt artrozele de orice fel si stadiu, cu mentiunea ca tratamentul are un efect cu atat mai eficient, cu cat boala artrozica se afla intr-o stare mai incipienta.
Pacientii cu dureri localizate strict la nivelul zonei lombare sau cu dureri care coboara pe picior (cauzata de nervul sciatic) pot beneficia de infiltratii. Beneficiile pot fi pe termen scurt 7-14 zile sau indelungat 6-12 luni, si se traduc prin scaderea in mare masura (peste 80%) a durerii si a inflamatiei locale.
Leziunile de cartilaj sunt cea mai frecventa cauza a durerilor si limitarilor de mobilitate la nivelul genunchiului.Suprafata articulara a femurului si tibiei este acoperit de cartilaj.Intre cele doua exista un alt tesut cartilaginos numit menisc care are rolul de absorbtie a socurilor de la nivelul cartilajului. Totodata, articulatia este lubrifiata de catre lichidul articular. Artroza incepe cu leziunea suprafetelor cartilaginoase dupa care procesul distructiv atinge si structurile osoase, structurile moi din jurul genunchiului respectiv lichidul sinovial. Aceste leziuni pot aparea in zone bine delimitate la nivel articular sau se pot extinde pe toata suprafata acestuia. Leziunile izolate pot fi datorate unor traumatisme sau unei suprasolicitari cronice.

Avantajele infiltratiilor cu acid hialuronic
Infiltrarea de acid hialuronic in articulatia afectata de artroza prezinta multe avantaje, cele mai importante beneficii fiind enumerate mai jos:
-inhiba durerea
-reduce inflamatia
-creste mobilitatea
-creste calitatea lichidului sinovial, respectiv vascozitatea si elasticitatea acestuia
-lubrifiaza articulatia permitand oaselor sa alunece lin, fara frecare
-stimuleaza corpul sa produca si sa echilibreze cantitatea de acid hialuronic necesara
-protejeaza si hraneste cu nutrienti cartilajul osos
-protejeaza membrana sinoviala
-reduce consumul de medicamente si nu are efecte secundare
-scade riscul de artroplastie

Rolurile Acidului Hialuronic :
•Protector al cartilajului
•Proprietati vascoase – La efectul de frecare dintre suprafetele articulare , moleculele de Acid Hialuronic din lichidul sinovial, actioneaza ca lubrefiant protejand suprafetele articulare de deteriorarea mecanica,
•Proprietati elastice – Sub presiunea de incarcare articulara, acidul hialuronic din lichidul sinovial actioneaza ca un absorbant de socuri , protejand cartilajul fata de trauma compresiva
•Hranirea cartilajului
•Mici molecule ca apa, electroliti, diversi nutrienti pot strabate liber cartilajul si sinoviala
•Molecule mari ca proteinele si alti mediatori ai inflamatiei strabat cu greu reteua
•Protectia tesutului sinovial
•Acidul Hialuronic reprezinta o bariera protectoare pentru sinoviala si de asemenea mascheaza receptorii pentru inflamatie de la nivelul genunchiului

Un avantaj al injectiilor intraarticulare cu acid hialuronic este acela ca procedura este lipsita de complicatii majore. Cel mai frecvent, pot aparea umflarea si disconfortul la nivelul locului injectarii. Tinand cont ca riscul este foarte mic, medicul poate recomanda un astfel de tratament pentru a amana sau a evita operatia.
Veti putea constata pe masura ce injectiile continua sa fie administrate, ca durerea resimtita in genunchi scade.De asemenea, injectiile pot stimula corpul sa produca mai mult acid hialuronic.

Mai mult
Osteoporoza

Osteoporoza

Osteoporoza este o stare a oaselor in care acestea isi pierd densitatea devenind mai slabe, fragile si predispuse ruperii (fracturarii). Este frecvent nediagnosticata pana se produce o fractura, deoarece nu sunt semne de avertizare a existentei acesteia.Osteoporoza inseamna “os poros”
Osteoporoza afecteaza toate oasele corpului, dar cu precadere oasele soldului, ale incheieturilor sau ale coloanei vertebrale.
Inainte de 1990 se credea ca doar femeile sufera de osteoporoza. Acum stim ca si barbatii trebuie sa fie atenti la aceasta boala a oaselor fragile. Statistic, un sfert din barbatii de peste 50 de ani sufera o fractura cauzata de osteoporoza. Totusi, femeile prezinta un risc de patru ori mai mare din cauza pierderii estrogenului si progesteronului la menopauza,care au rolul un rol protector.
Un studiu arata ca una din doua femei si unul din cinci barbati trecuti de 50 de ani isi fractureaza un os din cauza osteoporozei. Anual circa 200 de milioane de femei la nivel mondial,sunt afectate de aceasta boala.
Numarul cazurilor este insa mult mai crescut, mai ales din cauza lipsei diagnosticului si a tratamentului adecvat. Specialiştii OMS estimeaza ca pana in anul 2020, numarul bolnavilor de osteoporoza va creste la 1 miliard de locuitori. Barbatii au o densitate osoasa mai crescuta decat femeile – asa se explica de ce sunt ei mai putin afectati de osteoporoza.
Masa osoasa se acumuleaza in timpul copilariei si adolescentei, atingand varful in jurul varstei de 25 de ani. Ea se mentine constanta aproximativ 10 de ani. Dupa varsta de 35 de ani, ambele sexe sufera o pierdere a densitatii osoase cu 0,3%-0,5% pe an, ca urmare a procesului de imbatranire.
Tratamentul de baza pentru intarirea oaselor consta in administrarea de tablete de calciu si vitamina D3. In cazurile severe se apeleaza si la bifosfonati sau calcitonina, iar durerile sunt combatute cu analgezice si antiinflamatoare in tratamente pe termen scurt. Bifosfonatul este disponibil in prezent si sub forma de injectie (administrate intre 1-3 ori / an), avantajul constand in renuntarea la administrarea zilnica a unei tablete. In cazul pacientelor mai tinere, se poate apela la tratamentul cu estrogen, insa printre efectele secundare posibile se numara riscul ridicat de cancer al uterului.

Calciul, mineralul esential pentru prevenirea osteoporozei
Acest mineral este vital in toate etapele vietii. Inca din burtica mamei, copilul are nevoie de calciu pentru a putea dezvolta tesut osos. Mai departe, in copilarie si adolescenta avem nevoie de calciu pentru a oferi rezistenta oaselor, pentru a regla functia musculara si pentru a mentine sanatatea dintilor, parului si unghiilor. Necesarul de calciu creste pe mssura ce imbatranim.
In lipsa calciului, hormonul paratiroidian va actiona asupra oaselor pentru a mentine o concentratie constanta a calciului in sange, demineralizandu-le.

Principalele cauze si factorii de risc in osteoporoza

• sexul feminin
• conformatie miniona
• antecedente familiale de osteoporoză
• fracturi la varsta adulta
• fumatul
• consumul crescut de alcool
• lipsa exercitiului fizic
• dieta cu deficit de calciu
• nivele de estrogen scazute la femei
• malabsorbtia intestinala a diferitelor minerale
• niveluri scazute de testosteron
• chimioterapie (prin afectarea toxica a ovarelor)
• amenoreea (lipsa menstruatiei)
• inflamatii cronice, cum sunt cele din artrita reumatoida sau bolile de ficat
• imobilizarea prelungita
• hipertiroidism
• deficit de vitamina D (care ajuta la absorbtia vitaminei C din alimentatie)
• tratament cronic cu heparina (anticoagulant), fenitoina şi fenobarbital (anticonvulsivante), glucocorticoizi, hormoni tiroidieni, metotrexat, antiacide ce contin aluminiu etc.
• sedentarism.

Exercitiul fizic este o componenta importanta a profilaxiei si tratamentului. Marele adevar este ca, pentru a fi mentinut, osul trebuie sa fie solicitat. Exista numeroase studii care arata ca nivelul de incarcare a osului influenteaza pozitiv cresterea si remodelarea osoasa.
Eficienta exercitiilor este mai buna atunci cand sunt repetate cu regularitate (zilnic!), de durata scurta si suficient de intense pentru a produce tensiune la nivelul osului. Exercitiile supravegheate, usor rezistive, progresive, pot creste densitatea minerala chiar si la pacientii osteoporotici.
Gimnastica medicala si tratamentul fizic pot sprijini terapia medicamentoasa. In cazul pericolelor ridicate de cadere, pot fi folosite protectii pentru oase, cum ar fi protectii de solduri. Fracturile osoase sunt tratate chirurgical.

Diagnosticul de osteoporoza se stabileste prin urmatoarele investigatii paraclinice :
•examenul radiologic – osteodensitometria DEXA
•tomografia computerizata cantitativa a coloanei vertebrale
•absorbtiometria unifotonica la nivelul antebratului proximal
•absorbtiometria bifotonica la nivelul coloanei vertebrale si soldului
•dubla absorbtiometrie cu raze X la nivelul coloanei lombare sau a soldului

Astazi exista metode diferite de tratament pentru osteoporoza. Terapia se bazeaza pe 3 piloni: Nutritie cu multa vitamina D si calciu,exercitii fizice regulate si terapia cu medicamente care poate inhiba rarefierea osoasa.

Mai mult
atac_de_cord(1)

Atacul de cord

Inima este un organ extraordinar ce poate functiona chiar si atunci cand e desprinsa de corp, cu conditia sa aiba suficient oxigen. Trebuie sa lucreze necontenit pentru a pompa sange prin corp.
Un atac de cord reprezintă o leziune a miocardului cauzata de scaderea irigarii sangvine. Un cheag de sange care se formeaza intr-o artera ingustata de acumularea de colesterol si de alte depozite lipidice, determina, de obicei, obstructia. Din acest motiv, inima nu mai primeste cantitatea de sange de care are nevoie.
Pe masura ce sistemul tau nervos trimite semnale coloanei vertebrale, alte parti ale corpului incep sa prezinte dureri. Simtiti o durere apasatoare in piept, care se deplaseaza treptat catre gat, maxilar, urechi, brate, incheieturi, omoplati si chiar abdomen.
Simptomele resimtite la nivel organic inainte de un atac de cord pot sa apara cu saptamani sau luni inainte de infarct, chiar daca sunt usoare, vagi, aproape deloc dureroase si aparent fara nicio legatura cu o potentiala disfunctie a aparatului cardiac.
De asemenea, simptomele atacului de cord pot sa varieze substantial de la o persoana la cealalta. Unii pacienti nici nu sesizeaza suferintele organismului si constata cu stupoare ca au trecut printr-un infarct miocardic.
Simptomele atacului de cord:
– transpiratiile reci
– simptome tipice racelii si gripei
– senzatia de oboseala accentuata extinsa pe mai multe zile,fara justificare
– senzatia de greata si varsaturi, aparute fara un motiv aparent
– vertij si ameteli bruste, inexplicabile
– simptome dificil de motivat sau schimbari in tiparul manifestarilor clinice deja avute (simptomele se intensifica sau dureaza mai mult decat de obicei)
– batai neregulate ale inimii
– stare accentuata de anxietate
Un document din 2007 care da definitia universala a infarctului miocardic clasifica infarctul miocardic in cinci tipuri principale:
•Tipul 1 – infarct miocardic spontan asociat ischemiei din cauza unui eveniment coronarian primar, cum ar fi de exemplu: erodarea placii si /sau de ruptura, fisurare, sau disectia ei
•Tipul 2 – infarct miocardic secundar ischemiei ca urmare a necesarului crescut de oxigen sau a aportului scazut(insuficient), ca de exemplu: spasmul coronarian, embolism coronarian, anemie, aritmie, hipertensiune sau hipotensiune arteriala.
•Tipul 3 – moarte cardiaca subita, incluzand stopul cardiac, de multe ori insotita de simptome sugestive de ischemie miocardica, insotita de supradenivelare recenta de segment ST (pe EKG), sau BRS nou aparut, respectiv probe de tromb proaspat intr-o artera coronariana depistat de angiografie si /sau la autopsie, dar decesul producandu-se inainte de prelevarea probelor de sange, sau inainte de aparitia biomarkerilor cardiaci pentru sange.
•Tipul 4 – asociat cu angioplastie coronariana sau stenturi:
o Tip 4a – infarct miocardic asociat cu PCI
o Tip 4b – infarct miocardic asociat cu tromboza de stent, documentate de angiografie sau la autopsie
•Tipul 5 – infarct miocardic asociat cu bypass coronarian
1 din 4 oameni mor in fiecare zi in occident de o boala de inima, aceasta fiind una dintre principalele cauze de deces. Peste 735.000 de oameni sufera anual de atac de cord, dintre care 15% mor
Uneori un infarct miocardic se poate manifesta atipic, simptomele fiind nespecifice si inselatoare. Astfel, pana la un sfert din cazuri pot fi fara durere toracica.
De cele mai multe ori, acest tip de infarct se intalneste la varstnici sau la persoane cu diabet zaharat, datorita incapacitatii de perceptie a durerii. In absenta durerii, exista simptome care pot mima boli mai putin grave, fapt pentru care multe persoane nu ajung la medic, ajung prea tarziu sau chiar sunt gresit indrumate cstre alte specialitati, intarziind diagnosticul si tratamentul infarctului.
Astfel, greata, varsaturile si senzatia de plenitudine gastrica, cu sau fara durere persistenta in abdomenul superior, pot fi foarte usor confundate cu o patologie gastrica, de tipul ulcerului gastric sau colicii biliare. Sincopa, starea de lesin, durerile de cap si ameteala pot fi puse pe seama unei probleme neurologice. Durerea aparuta in portiunea superioara a spatelui, insotita sau nu de tuse sau senzatie de lipsa de aer poate fi gresit interpretata in contextul unei afectiuni musculo-reumatismale sau respiratorii. Daca unul sau mai multe din aceste simptome apar brusc la o persoana, mai ales varstnica sau diabetica, cu istoric de boli cardiovasculare, trebuie luata în calcul posibilitatea instalarii unui infarct miocardic.
In timp ce procesul treptat care duce la atacul de cord nu este complet inteles, factorii majori de risc sunt stabiliti. Unii pot fi controlati, dintre acestia, cei mai importanţi sunt hipertensiunea, colesterolul crescut, obezitatea, fumatul si stilul de viata sedentar.
Victimele atacurilor de cord sunt, de obicei, spitalizate pentru cel puţin 36 de ore in unitati speciale de ingrijire a coronarienilor. Terapia medicamentoasa standard cuprinde un analgezic cum este morfina, beta-blocante pentru calmarea inimii şi aspirina pentru a reduce activitatea de formare a cheagurilor.
In unele cazuri, sunt administrate si medicamente care dizolva cheagurile. Aceste medicamente au eficientă maxima daca sunt administrate in primele ore de la debutul atacului de cord.
In urgenta se poate intreprinde angioplastia si, uneori, interventii chirurgicale pentru indepartarea unui cheag, redeschiderea unei artere infundate sau realizarea de derivatii (bypass) ale arterelor blocate.
O data depasita faza critica, pacientii continua sa primeasca beta-blocante pentru calmarea inimii, nitrati pentru cresterea fluxului de sange al inimii si anticoagulante, de exemplu heparina, warfarina sau aspirina, pentru a impiedica formarea altor cheaguri.
In timpul spitalizarii, pacientii cu atac de cord sunt conectati la aparate ECG pentru monitorizare constanta, in eventualitatea aparitiei de anomalii ale ritmului inimii.

Mai mult
virozele de toamna

Virozele de toamna

Toamna aduce cu ea atat lucruri bune, cat si neplaceri. Odata cu acest sezon vin si diverse afectiuni, precum virozele de toate tipurile, care ii vizeza in special pe copii, fiind cei mai expusi riscului de a primi aceste boli sezoniere.
Raceala comuna, stiintific denumita viroza, se datoreaza unei palete largi de virusuri care, din cauza temperaturilor scazute devin maxim active
Asadar,virozele apar in urma alternantei temperaturii, iar de acest lucru putem sa ne dam seama atunci cant prezentam obstructii nazale, urinoree sau tuse spastica.
Paleta de virusuri este extrem de larga, mult mai larga decat cea de bacterii, ca atare, o reinfectare poate surveni oricand la contactul cu o noua tulpina virala la care nu ai anticorpi formati.
Raceala comuna este o infectie respiratorie autolimitata. Aceasta trece de la sine in cateva zile, chiar si fara tratament. In acest caz, este recomandat repausul timp de cateva zile, alaturi cu o hidratare adecvata deoarece febra si lipsa apetitului determina deshidratare.
Orice viroza respiratorie, odata inceputa, dureaza 5-7 zile indiferent de tratamentul folosit. Daca adultii continua sa mearga la serviciu sau sa-si indeplineasca datoriile obisnuite, evolutia se va prelungi inevitabil pana la 2-3 saptamani si de cele mai multe ori, pot aparea complicatii precum bronsite, traheo-bronsite, laringite
Numarul virozelor respiratorii este in crestere de la o saptamana la alta. Schimbarile bruste de temperatura, atmosfera apasatoare şi un regim de viaţa nesanatos, toate aceste ingrediente duc la imbolnavirea in special a copiilor si a varstnicilor
Medicii de familie spun ca aceasta crestere a cazurilor de viroze respiratorii este una normala pentru aceasta perioada a anului.

Sistemul imunitar constituie o interfata intre noi si exterior, un scut protector in fata infectiilor de tot felul.
Este binecunoscut faptul ca prima conditie a unui sistem imunitar bun este echilibrul psihic.
Alimentatia joaca un rol esential in cresterea si pastrarea imunitatii, astfel ca atat bolnavii cronici, cat si persoanele care-si doresc ss treaca fara probleme majore peste sezonul virozelor ar trebui sa profite din plin de bogatia de fructe si legume din piata.
Un fruct de sezon bogat in vitamina C este marul. De asemenea, ajuta ceaiurile cu lamaie sau catina cu miere, care este un excelent imunostimulator natural.
Alimentele cu un continut ridicat de vitamina C, aceasta declansand o reactie la nivel celular de stimulare a scutului natural antiviral (reprezentat de interferoni): macese, merisoare, coacaze negre, papaya, grapefruit, citrice, kiwi, guava, capsuni, fructele de padure, mango, ardei gras, rosii, varza de Bruxelles, broccoli, conopida, verdeturi, ierburile aromatice (cimbru, patrunjel).
– produse cu proprietati antivirale, antiinflamatorii sau imunomodulatorii: usturoi, ceapa, ulei de nuca de cocos, radacina de papadie, echinacea, soc, ghimbir, miere, propolis, supa de pui (are proprietati antiinflamatorii).
Dintre produsele stupului, propolisul este celebru atat in prevenirea, cat si in tratamentul infectiilor respiratorii. Laptisorul de matca este un bun echilibrator neurohormonal recomandat in cure la intrarea in sezonul rece, in asociere cu plante ca echinaceea

Trebuie sa ceri ajutor specializat in momentul in care viroza nu trece de la sine in decurs de cateva zile, atunci cand simptomele se agraveaza, atunci cand observi ca pe amigdale se formeaza depozite purulente, cand te sufoci, esti confuza sau ai dureri in piept.
Persoanele fumatoare trebuie sa aiba mare grija, deoarece in cazul acestora imunitatea cailor respiratorii este foarte scazuta si pot contacta mult mai usor virusii decat nefumatorii

Mai mult
Infectia urinara

Infectia urinara

Infectie urinara este o infectie provocata de agenti patogeni (bacterii, paraziti, fungi), acestia putandu-se localiza in oricare parte a tractului urinar. Mai pot fi intalniti urmatorii termeni: uretrita (infectie uretrala), cistita (infectie a vezicii urinare), pielonefrita (infectie a rinichilor).
Tractul urinar este format din rinichi, uretere, vezica urinara si uretra
Cea mai frecventa cauza a infectiei urinare o reprezinta infectarea cu Escherichia coli. Cu toate acestea, mai exista si alte bacterii ce pot provoca o infectie a tractului urinar (Klebsiella, Pseudomonas, Enterobacter, Proteus, Staphylococcus, Mycoplasma, Chlamydia, Neisseria) sau paraziti (Trichomonas, Schistosoma).
Infectia urinara este o afectiune des intalnita. Milioane de oameni se confrunta anual cu disconfort si senzatie de arsura la urinare.

Simptomele infectiei urinare:
•Nevoia de a urina des;
•Dureri si discomfort in timpul urinrii;
•Dureri in zona inferioara a bazinetului;
•Dureri lombare;
•Miros neplacut a urinei;
Odata ce aveti primele neplaceri la urinare, faceti o analiza de urina insotita de urocultura. Din pacate, mare parte dintre aceste infectii ‘’beneficiază’’ de tratament la intamplare,greselile repetate in cazul unei infectii urinare simple pot conduce la distrugerea unei parti functionale a rinichiului.
La nivel global, infectiile urinare ocupa locul al doilea, in privinta incidentei, dupa infectiile respiratorii. Cercetările arată că 70% dintre femei vor suferi, de-a lungul vieţii, cel pu¬ţin o infecţie urinară.
Femeile sunt totusi mai expuse infectiilor urinare ca urmare a anatomiei specifice.Uretra la femei este foarte scurta fata de cea a barbatilor, iar orificiul uretral se afla langa cel al orificiului vaginal si a celui anal. De asemenea, infectiile pot aparea si pe cale sangvina: germenii patogeni pot patrunde in ssnge de la un alt focar de infectie din organism si ajung in rinichi, unde pot determina o infectie, aproximativ 24% din debitul cardiac ajunge in rinichi.
La barbati, uretra este mai lunga, asa ca infectiile urinare sunt mai rare. Este de mentionat ca, la barbat, infectia urinara este considerata secundara, adica este un ecou al altei boli. Tocmai de aceea, cand apare o infectie urinara la barbat, el trebuie internat pentru investigatii si pentru tratarea bolilor ce genereaza in mod secundar infectia urinara. Aceste boli de baza, care dau infectii urinare la barbaţi, sunt tumorile de vezica urinara, cancerul de prostata, adenomul necanceros de prostata etc.

Cauzele infectiei urinare:
•Uretra scurta la femeie faciliteaza patrunderea bacteriilor cu usurinta in vezica urinara;
•Contactul sexual frecvent, prin facilitarea patrunderii bacteriilor din flora vaginala prin orificiul uretral, situat in apropierea celui vaginal. Specialitii recomanda femeilor ca dupa contactul sexual sa mearga la toaleta pentru a urina, in felul acesta microorganismele sunt impiedicate sa ajunga in vezica urinara;
•Consumul scazut de lichide;
•Urinarile rare;
•Scaderea imunitatii;
•Infectiile genitale – vaginitele;
•Litiaza renala – pietrele la rinichi;
•Interventii chirurgicale;
•Instalarea unui sonde post operatoriu.
Uneori, infectiile urinare repetate pot sugera o patologie grava a vezicii urinare

Mai mult
Obezitatea

Obezitatea

Obezitatea este o crestere exagerata a greutatii corporale (peste 25% fata de greutatea normala), cauzata de acumularea unei cantitati mari de grasime in tesutul subcutanat si in jurul viscerelor.
Obezitatea rezulta mult mai frecvent din aportul caloric in exces decat din incetinirea metabolismului. Dietele bogate in grasimi si carbohidrati rafinati si stilul de viata sedentar favorizeaza cresterea in greutate.
Obezitatea reprezinta o problema de sanatate publica, afectand 20-30% din populatia generala.
Datele statistice arata un procent de peste 50% de persoane obeze si supraponderale in Europa. In tarile europene rata obezitatii variaza invers proportional cu nivelul socio-economic, in special in randul femeilor.
In tara noastra incidenta obezitatii este de aproximativ 17% in mediul rural si circa 20% in mediul urban, fiind mai frecventa la femei. La copii variaza intre 5-10%.
Organizatia mondiala a sanatatii a definit si clasificat grade de obezitate, pe baza IMC – indicele de masa corporala, calculat prin raportul greutate/inaltime, astfel:
•gradul 1 de obezitate cu indicele de masa corporala cuprins intre 30-34,9 kg/m2
•gradul 2 de obezitate cu indicele de masa corporala cuprins intre 35-39,9 kg/m2
•gradul 3 de obezitate cu indicele de masa corporala egal sau peste 40 kg/m2

Simptomele obezitatii
De cele mai multe ori pacientii se prezinta la medic pentru bolile asociate obezitatii. Obezitatea creste riscul de aparitie a bolilor cardio-vasculare (aritmii cardiace, moarte subita, ateroscleroza, hipertensiune arteriala), a calculilor biliari, a sindromului de apnee in somn, artrozei (la nivelul articulatiilor supuse efectului greutatii), gutei.

Recomandari medicale
Pentru tratamentul obezitatii pot fi necesare,in functie de gradul acesteia si complicati, consultatii la dietetician, fizioterapeut, diabetolog, endocrinolog, psiholog, chirurg, psihiatru.
Medicatie: In cazuri selectionate se pot folosi medicamente cu actiune centrala (care scad apetitul), periferica (care scad absorbtia grasimilor) sau care cresc consumul energetic al organismului.
Trebuie sa stim ca obezitatea influenteaza calitatea vietii si chiar speranta de viata, deoarece mortalitatea la obezi este de trei ori mai mare decat la normoponderali, obezitatea reprezentand un factor de risc foarte important pentru foarte multe boli cardiovasculare, metabolice, reumatismale si chiar canceroase.

Exemple de alimente permise si interzise
Alimente permise: zarzavaturi,legume,fructe proaspete, cereale, paine, lapte degresat, branza de vaci slaba, carne slaba, peste slab.
Alimente interzise: dulciuri concentrate (ciocolata, prajituri, inghetata, bomboane etc), carne grasa(in special de porc),peste gras, untura, slanina, unt,smantana, branza grasa, bauturi alcoolice.

Exista mai multe cauze care pot face ca o persoana sa fie obeza:
– factori metabolici: un metabolism incetinit, datorita fie unei hipotiroidii, fie unui stil de viata sedentar;
– factori genetici: influenta genelor este mediata de efectul lor asupra celulelor adipoase si a ratei metabolice; astfel, corpurile unor persoane tind sa transforme o proportie mai mare de calorii in depozite de grasime, in timp ce in cazul altora, corpul arde aceasta cantitate de calorii suplimentare in diferite procese metabolice, indiferent de cat de mult mananca;
– stilul de viata
– sexul: femeile sunt mai predispuse la obezitate datorita hormonilor specifici(estrogeni, progesteron)
– virsta: metabolismul incetineste pe masura ce trec anii;
– obiceiuri alimentare: preferinta mancarurilor de tip fast-food;
– renuntarea la fumat: ATENTIE! Se recomanda gestionarea inteleapta a perioadei de sevraj datorata lipsei nicotinei;
– menopauza
– factori psihologici: depresia determina consumul de ciocolata sau dulciuri in cantitati ridicate intrucat stimuleaza serotonina, hormonul fericirii;
– hipotiroidia: scade capacitatea organismului de a folosi energia din alimentatie, aceasta fiind transformata in depozite de grasime;
– lipsa exercitiilor fizice;
– sindromul Cushing: prezenta in organism a excesului de cortizol, hormon care determina acumularea tesutului adipos;
– cancer pancreatic: determina o senzatie permanenta de foame, asociata cu semnele tipice hipoglicemiei;
– sindromul ovarelor polichistice: excesul de testosteron determina acumularea tesutului adipos in jumatatea superioara a corpului;
– consumul de medicamente: contraceptive orale, fenotiazine, valproat de sodiu, carbamazepina, antidepresivele triciclice, litiul, glucocorticosteroizi, acetat megestrol, thiazolidine diones, sulfoniluree, insulina, antagonistii adrenergici, antagonistii serotoninici;
– tulburarile de alimentatie: bulimia nervoasa , tulburarile de alimentatie prin excesul alimentar nocturn.

Complicatiile va pot afecta aproape toate organele. Cele mai importante sunt:
1.Complicatii cardiovasculare: hipertensiune arteriala,cardiopatie ischemica,varice ale membrelor
inferioare,tromboflebite.
2.Complicatii osteoarticulare: coxartroza,gonartroza (degenerarea oaselor bazinului si a genunchiului),spondiloza lombara.
3.Complicatii ale pielii: vergeturi, celulita, eczeme.
4.Complicatii metabolice: diabet zaharat, cresterea grasimilor in sange (colesterol,trigliceide).
5.Complicatii digestive: steatoza hepatica (ficat gras),reflux gastroesofagian.

In final, trebuie sa stiti ca obezitatea este o boala cronica care necesita un tratament sustinut mai ales igieno-dietetic (regim alimentar, exercitii fizice) si respectarea stricta a strategiilor terapeutice enumerate

Mai mult
Artroza

Artroza

Artroza apare cand cartilajul de la nivelul unei articulatii se degradeaza progresiv, determinand modificari ale structurii articulare si ale osului, care reactioneaza prin formarea de ciocuri (osteofite).
In principiu, fenomenul are loc atunci cand celulele (condrocitele) sunt mai putin numeroase, mai putin active sau nu au la dispozitie materialele necesare producerii componentelor de cartilaj (colagen si proteoglicani) sau cand acestea din urma sunt distruse de actiunea unor enzime. Rezultatul este transformarea cartilajului dintr-o structura neteda si elastica in una neregulata (fisurare, ulcerare) si rigida. Miscarea este compromisa, iar lipsa amortizarii socurilor transmite capetelor osoase solicitari neobisnuite si osul se deformeaza (remodelare).
Noua “geometrie” articulara duce la compromiterea structurilor de stabilizare (capsula si ligamente) si a muschilor de vecinatate, cu aparitia disfunctiilor articulare, generand dureri si dificultati la mobilizare, ulterior – deformari si impotenta functionala.
Statisticile arată ca, dintre persoanele care au in jur 60 de ani, cel putin 35% au suferinte de tip artrozic. Specialistii sustin ca procentul ajunge la 80 – 90 % la cei cu varste mult mai inaintate.
LOCALIZAREA LEZIUNILOR:
•COLOANA VERTEBRALA ( spondiloza sau spondilartroza)
•GENUNCHI (modificari degenerative ale cartilajului rotulei. In cazul unei imobilizari indelungate apare si atrofia musculara)
•SOLDUL (coxartroza este mai des intalnita la barbati. Durerea apare mai ales la mers Si poate iradia In regiuni vecine precum creasta iliaca, fesa sau chiar genunchi)
•MANA (pot fi afectate mai multe tipuri de articulatii, cu aparitia nodulilor Heberden sau a nodulilor Bouchard, procesul poate fi insotit de inflamatie)
•PICIORUL
•COTUL, UMERI ( mai rar afectate)

Artroza cervicala -se refera la degenerarea cronica a cartilajului dintre vertebrele cervicale. Cu alte cuvinte, aceasta se dezvolta in zona gatului. Boala apare, de obicei, la persoanele care au varsta de aproximativ 40 de ani.

Artroza fatetelor articulare – aceasta este cunoscuta si sub denumirea de sindromul fatetelor articulare. Boala este mai des intalnita la persoanele in varsta. Artroza fatetelor articulare poate fi inclusiv rezultatul unui prejudiciu. Apare atunci cand partea posterioara a articulatiilor coloanei vertebrale se uzeaza.

Coxartroza -este un tip de artroza degenerativa care afecteaza articulatia soldului. Este cunoscuta si sub denumirea de artroza articulatiei soldului. Coxartroza apare, de obicei, ca urmare a degenerarii accentuate a cartilajelor articulatiilor. Disconfortul este provocat de pierderea de cartilaj al oaselor.

Artroza lombara -este o boala a coloanei vertebrale cauzata de degenerarea cronica dintre vertebrele lombare. Este cunoscuta si sub denumirea de artroza coloanei vertebrale lombare sau artroza coloanei vertebrale.

Artroza articulatiilor -este o boala degenerativa deseori semnalata, care presupune aparitia durerilor si disconfortului in timpul miscarilor umarului. Conditia poate fi tratata cu ajutorul terapiilor medicale.

Ce se poate face după ce a fost stabilit diagnosticul?
Tratamentul acestei afectiuni consts in schimbarea stilului de viata prin efectuarea de exercitii fizice, reducerea greutatii corporale (daca este cazul), evitarea ridicarii de greutati mari, evitarea frigului si a umezelii alsturi de tratamentul medicamentos ce consta in administrarea de analgezice, antiinflamatoare nesteroidiene sau medicamente patogenice (cum ar fi glucozaminsulfatul).
Balneoterapia, kinetoterapia, fizioterapia au efecte benefice in aceasta afectiune.

Mai mult
Hipertensiunea arteriala

Hipertensiunea arteriala

Hipertensiunea arteriala (HTA), cunoscuta de asemenea sub numele de tensiune arteriala crescuta sau hipertensiune, este o boala cronica caracterizata prin valori crescute ale presiunii arteriale.
Hipertensiunea arteriala este clasificata fie ca hipertensiune arterială primara (esentiala) sau hipertensiune arteriala secundara. Circa 90–95% din cazuri fac parte din categoria „hipertensiunii arteriale primare”, ceea ce inseamna presiune arteriala crescuta fără a avea la baza o cauza medicala evidenta. Alte afectiuni la nivelul rinichilor, arterelor, inimii sau sistemului endocrin determina restul de 5–10% din cazuri (hipertensiune arteriala secundara).
Care are sunt simptomele hipertensiunii arteriale?
Presiunea sanguina crescuta,de obicei, nu se asociaza cu semne sau simptome, de aceea se mai numeste si ucigasul silentios. Rar, pot sa apara dureri de cap. Puteti avea hipertensiune arteriala de ani de zile fara sa stiti. In tot acest timp, pot sa apara complicatii deoarece sunt afectate inima, vasele de sange, rinichii si alte parti ale corpului.
Unii pacienti afla ca sufera de hipertensiune arteriala numai dupa ce apar probleme mult mai grave precum infarct, insuficienta renala si/sau cardiaca, anevrisme.
Exista cazuri cand hipertensiunea creste atat de mult incat pot sa apara mai multe simptome precum:
• Dureri de cap severe
• Ameteala
• Varsaturi
• Confuzie
• Vedere alterata
• Sangerari nazale

Tratamentul hipertensiunii arteriale va necesita asocierea dintre tratamentul medicamentos si modificarea stilului
de viata. Aceasta este la fel de necesara ca tratamentul medicamentos.
Medicul dumneavoastra va va recomanda sa consumaţi mai putina sare, sa slabiti cateva kilograme (daca este cazul)pentru a elimina excesul de greutate corporala si sa efectuaţi putin mai multa activitate fizica.
Scopul tratamentului hipertensiunii arteriale este :
• scaderea valorilor tensiunii arteriale la un nivel de siguranta maxima (sub 130/85 mmHg)
• pastrare tensiunii sub control constant
• prevenirea sau reducerea complicatiilor
• cresterea calitatii vietii si prelungirea ei

Cauzele hipertensiunii arteriale
In aproape 90% dintre cazuri cauza hipertensiunii arteriale este necunoscuta, dar este influentata de:
• Factori ereditari
• Exces ponderal (hipertensiunea arteriala este mai frecventa la indivizii obezi, in special daca obezitatea afecteaza predominant partea superioara a trunghiului. Surplusul de greutate contrubuie la cresterea tensiunii arteriale inca din copilarie si este cel mai important factor de risc pentru hipertensiunea arteriala.
• Consumul de sare excesiv – excesul de sare este unul dintre factorii etiologici cel mai des implicati in etiologia hipertensiunii arteriale.
• Consumul de alcool creste valorile tensiunii arteriale, mai ales berea si vinul.
• Fumatul determina cresteri de scurta durata ale tensiunii arteriale.
• Sedentarism
• Factori psihoemotionali – sunt legati de tipul de personalitate si de stres si sunt in corelatie cu ceilalti factori, mai ales genetici.

Informatii importante pentru pacientii cu hipertensiune arteriala
• Valorile tinta ale tensiunii arteriale trebuie sa fie mai mici de 140/90 mm Hg, iar la pacientii cu diabet zaharat tensiunea arteriala trebuie sa fie mai mica de 130/80 mm Hg.
• Consultati un medic specialist de medicina interna
• Mergeti periodic la medicul specialist pentru controlul tensiunii arteriale si al eficacitatii tratamentului prescris, chiar daca nu acuzati niciun simptom.
• Fiecare pacient cu hipertensiune arteriala are propria schema de tratament stabilita de medic, in functie de existenta si de gravitatea factorilor de risc cardiovasculari.
• Nu va tratati singur! Luati medicamentele in dozele si cu ritmicitatea recomamndata de medicul dvs.!
• Faceti mscare fizica usoara (cel putin 30-40 de minute /zi), reduceti consumul de alcool, de grasimi animale, opriti fumatul si evitati alimentele hipercalorice.
• Reduceti consumul de sare! Verificati continutul de sare (sodiu) inscri pe ambalajele alimentelor preparate pe care le cumparati.
• Cresteti consumul de fructe, legume si peste.
• Hipertensiunea arteriala poate produce complicatii grave pentru tot restul vietii sau chiar mortale: accidente vascularee cerebrale soldate cu paralizie sau deces, infarct miocardic, insuficienta renala.
• Prezenta hipertensiunii arteriale la un diabetic creste de cinci ori incidenta infarctului miocardic si a accidentelor vasculare cerebrale.

Mai mult
drenajul limfatic si kinetoterapia

Drenajul limfatic si kinetoterapia

Drenajul limfatic si kinetoterapia
Limfa este un lichid care circula prin sistemul limfatic, rolul acesteia fiind acela de a elimina toxinele din organism. Aceasta se aduna in ganglionii limfatici, iar masajul in punctele unde se gasesc aceatia stimuleaza eliberarea toxinelor din ganglioni.
Implicit, este stimulat sistemul imunitar si se tonifiaza pielea.
Circulatia limfatica are rolul de transportator al reziduurilor. Daca exista defectiuni in sistem din cauza modului de viata nesanatos, lumea noastra interioara „înnebuneste”.
Lipsa de exercitiu determina, de asemenea, ingreunarea circulatiei limfatice, slaba circulatie a sangelui si in particular drenajul limfatic defectuos. Astfel organismul acumuleaza din ce in ce mai multa apa, celulele degenereaza, pielea imbatraneste si se lasa, ducand la dezvoltarea celulitei prin umflarea celulelor grase. Importanta unui drenaj limfatic corespunzator merge mult peste rolul sau de eliminare a reziduurilor. Limfa actioneaza si ca un filtru al tesuturilor: distruge bacteriile si toxinele cu ajutorul globulelor albe localizate in ganglionii limfatici.
De aceea sistemul limfatic este considerat un fel de gardian al sanatatii corpului.
Si oboseala cronica poate fi combatuta cu ajutorul acestei proceduri. Totodata, ajuta la intarirea sistemului imunitar, caci stimuleaza ganglionii limfatici sa produca anticorpii atat de necesari organismului in lupta cu diferite infectii.
Efectele masajului de drenare limfatica se vor face imediat simtite prin:
• intarirea sistemului imunitar datorita stimularii ganglionilor limfatici,
• dinamizarea circulatiei limfei in spatiile intercelulare,
• accelerarea curentului limfatic si eliminarea rapida a reziduurilor toxice,
• antrenarea toxinele care blocheaza procesele fiziologice,
• intensificarea schimburilor nutritive si eliminarea toxinelor din corp,
• usurarea transportului acizilor grasi si al colesterolului,
• intensificarea, prin masaj, a curentului limfatic, de pâna la 10-15 ori!
De asemenea, masajul de drenaj veno-limfatic este combinat si cu miscarea, cu kinetoterapia, aceasta din urma aducandu-si pe deplin aportul la obtinerea unui rezultat final cat mai bun.

Ce este kinetoterapia?
In mod uzual se traduce ca fiind terapia prin miScare, de fapt aceasta terapie este utila atat in recuperarea afectiunilor locomotorii, cat si in tratarea unor afectiuni ale organelor interne, boli cardiovasculare, respiratorii, metabolice şi chiar digestive.
Se stie, de exemplu, ca efortul fizic controlat poate reduce valorile tensiunii arteriale in hipertensiunea arteriala sau poate reduce valorile diabetului zaharat.
Kinetoterapia stimuleaza resursele de adaptare ale organismului printr-un stres reprezentat de exercitiul fizic controlat si bine dozat.
In cadrul sedintelor de kinetoterapie pe langǎ stimularea fizica, specialistii cautǎ si anumite dezechilibre ale organismului care stau, de obicei, in spatele problemelor de sanatate.

Kinetoterapia trateazǎ o serie de afecțiuni precum:
• Stresul
• Tulburarile musculare
• Tulburarile nervoase (paralizie, boala Parkinson)
• Tulburarile respiratorii
• Tulburarile ortopedico-traumatice
• Tulburarile reumatologice (poliartrita reumatoida, coxartroza, gonartroza,scolioza)
• Maladiile congenitale
• Tulburarile cardiovasculare (cardiopatie ischemica, sindromul de ischemie perifericǎ progresiva cronica, boala varicoasa)
• Alergiile
• Deficientele nutritionale
Kinetoterapia si drenajul limfatic se fac numai sub supravegherea kinetoterapeutului

Mai mult